Fagurele de albine din punct de vedere matematic sunt ireproşabile (impecabile, desăvârşite) şi verificate după un standard sobru (strict, riguros): dimensiunile celulelor în fagure sunt absolut la fel. Atât de la fel încât în sec. 17 specialiştii-metrologi au propus latura celulei în fagure în calitate de unitate de măsură a lungimii în sistemul de măsură. Dacă această propunere ar fi trecut, atunci acum noi poate am fi folosit nu metrul, centimetrul,…, ci “stupini”,… Mărimea precisă a laturii celulei hexagonale este de 5,37 mm.
Şi încă: După fiecare zbor albina aduce în stup aproximativ 0.02g de miere, adică 1 kg de miere – acestea-s 50 mii de zboruri. La un zbor albina poate străbate c-am 3 km! Deci 1 kg de miere e echivalent cu aproximativ 4 zboruri în jurul Pământului după ecuator! Aşa că când mâncăm miere cu lingura mare să ne aducem aminte de biata albină….
Unele balene cântăresc circa 100 tone! Se scufundă în apă până la adâncimea de 150 m! Stratul de grăsime sub piele este mai mare de 50 cm, din care cauză lor nu le este frig în apă. Inima lor efectuează 5-6 bătăi în minut şi „pompează” aproximativ 10 tone de sânge! Signalele lor sunt receptate de alte balene la distanţa de circa 100 km! (în apă viteza de propagare a sunetului este mare).
Ursul alb vede şi aude foarte bine şi are nasul foarte dezvoltat: simte mirosul jertfii (victimei) care se află la o distanţă de circa 30 km! Tălpile-s mai moi ca la pisică, însă greutatea lui de circa 800 kg striveşte cristalele de zăpadă, producând unde sonore sub gheaţă, care-s recepţionate de foci, care în aşa fel determină precis locul unde se află ursul. Drept că ursul este hâtru şi adeseori se culcă lângă luncă şi nu se mişcă până foca iese să respire aer!
Efectul Bunzen?
Fizicienii germani vestiţi Robert Bunzen şi Gustav Kirchhoff adeseori lucrau împreună la vila lui Bunzen. Odată la amiaza caldă a zilei de vară ei au hotărât să facă întrerupere în lucru şi să se plimbe prin grădină. Trecând pe lângă un strat mic de flori, în centrul căruia pentru înfrumuseţare pe un suport era instalată o sferă mare verde din sticlă, Bunzen a pus mâna pe sferă şi, spre marea sa surprindere, a observat că sfera era fierbinte în partea opusă a Soarelui. Problema s-a rezolvat când s-a apropiat Kirchhoff şi a explicat că sfera nu demult a fost „întoarsă” de către grădinar!
Cometa Galei
La 8 octombrie 1982 în telescop a fost observată sosirea cometei Galei: ea poate fi observată odată în 76 ani! Astronomii au urmărit toate sosirile cometei Galei începând cu anul 240 î.e.n. şi până în prezent!
Staţia automată Vega-2 (Bulgaria, Uniunea Sovietică, Franţa, Ungaria, Japonia,… – 9 ţări) s-a apropiat de nucleul cometei Galei la distanţa de 9 mii km. Nucleul rigid al cometei este de 9 km. În jurul lui se află un strat de 1 km grosime de colb dens –gogoaşă! Din gogoaşa de colb din când în când se aruncă şivoiuri de substanţă care se suflă de vântul solar spre coada cometei şi din urma ei se întinde la milioane kilometri o coadă de colb şi gaz.
În telescop din cauza gogoaşei de colb nu se observă nucleul cometei. Se considera că nucleul trebuie să fie întunecat din cauza absorbţiei în partea ei, însă fotografiile staţiei Vega-1 au arătat că nucleul este cel mai luminos şi are culoare roşu-aprinsă! Spectroscoapele pot determina elementele chimice din cometă şi în ce proporţie se află. Aceasta-i important, deoarece masa cometei este cu mult mai mică decât masa planetelor. Deci este mică gravitaţia proprie care conduce la desfacerea în straturi a substanţei iniţiale a planetei şi modificarea ei.
Cometele – cutie de „conserve” în care se păstrează substanţa originală din care s-a format întregul sistem solar. Vega-1 şi Vega-2 dau posibilitatea de a privi în trecut cu 4,5 miliarde de ani. Aceasta-i preţios pentru cunoaşterea evoluţiei Pământului.
Cometa cu diametrul de 1 km se ciocneşte cu Pământul odată în 50 milioane ani! Meteoritul „Tungus” este, probabil, aşa o ciocnire! Explozia puternică se formează în rezultatul unirii învelişului de hidrogen al cometei cu oxigenul terestru. Aşa o combinare se numeşte „amestec tonant”.
În anul 1618 a fost făcută o medalie cu transcripţia: Dumnezeu trimite cometa pentru a corecta viaţa noastră. Savanţii contemporani: acum aşa ceva am putea face noi singuri, dacă vom colabora cu toţii în cucerirea cosmosului!
Buran
Cosmosul – un laborator unic fizic. Vidul cosmic este complet, în emisia solară sunt componente care lipsesc pe Pământ (din cauza că sunt absorbite de atmosferă!). Pe Pământ putem imita imponderabilitatea, însă pe un timp scurt! În stare de imponderabilitate lipseşte forţa lui Arhimede, care separă lichidele după densitate; lipseşte convecţia, care încurcă la obţinerea semiconductoarelor suprapure şi a cristalelor pentru utilizarea în maşinile electronice de calcul; în cercetările în domeniul biotehnologice şi în farmacologie…
Pe orbită lipseşte rezistenţa mediului, forţa de greutate, punctul de sprijin; noţiunea de „jos” şi „sus”. Nu-s instrumente de lucru în cosmos: cu chei obişnuite nu poţi lucra, deoarece nu roteşti într-o parte, iar singur – în alta! Firele din cauza lipsei de transmitere de căldură se încălzesc repede, deci trebuiesc permanent răcite. Randamentul transformării energiei solare în energie electrică este de aproximativ 10%. Cu ajutorul oglinzilor concave în cosmos se poate de obţinut temperaturi până la 10000C. Temperatura în vidul cosmic este de -1300C.
În calitate de corabie cosmică orbitală maşina poate fi de orice formă – cubică, piramidă,… În stare de imponderabilitate forma nu joacă nici un rol. În cazul însă avionului aerodinamica este necesară!
În construcţia… se foloseşte un anumit reductor , care transformă impulsul slab în amplificare puternică a tracţiunii, despre care se spune: dacă prin intermediul lui de aninat musca de tren, apoi ea (musca) l-ar pune în mişcare!
Paraşuta de frânare creează un efort de 65 tone.
Puterea de consum a energiei electrice: „Mir” – 11 kW; „Buran” – 40 kW.
La montare… trebuie de avut pe mâini brăţare speciale pentru înlăturarea tensiunii statice, altfel microschemele pot arde (aşa-s de sensibile!).
Pentru după start de ieşit pe orbită sunt necesare 530 secunde! (8,8 min.).
Cosmonauţii mănâncă când doresc! Au cu ei 83 feluri de mâncăruri!
New York-ul cheltuie pe an 40 mln de dolari pentru a ilumina noaptea străzile. El poate fi iluminat din cosmos de nişte reflectoare cu diametrul de 8 km şi greutatea 500t!
